online din 17.10.2003

ultima actualizare 25.10.2009

Promovez

Royalty Free Images

Statistici site

Septembrie 2009

Vizitatori: 2.244

Afisari: 7.498

 

 

 

Excursia la Nikko (21-23 octombrie 2003)

In 21 octombrie dimineata am plecat intr-o excursie. Nu pot sa spun ca intr-un loc anume pentru ca am vizitat o multime de obiective. Doua nopti am dormit intr-o cladire care apartine universitatii, intr-un mic orasel de munte - Ohyasan. Totusi, pentru ca cel mai faimos loc vizitat a fost Nikko, s-a incetatenit denumirea de “excursia la Nikko”.

 

Am plecat cu autocarul din Fuchu la ora 9 dimineata, dupa ce am ajuns aici cu bicicleta (noroc ca era caldut si soare). Pe masura ce ne departam de Tokyo si urcam spre munte incepe sa se observe o lenta degradare a caselor. Acestea devin mai mici, mai vechi, mai carpite din cand in cand, doar rareori putand fi intrezarite case care mentin stilul arhitectural vechi al Japoniei. In contrast cu acest lucru, gradinile, sau mai bine zis curtile caselor, deveneau mai mari, lasand mai mult loc pentru a modela aceste oaze de verdeata de pe marginea stradutelor inguste cu semafoare la fiecare pas. Cu toate ca, asa cum am spus, gradinile par mai frumoase, totusi stralucirea acestora este stinsa, in stil romanesc, de cate o punga de gunoi lasata parca la intamplare in mijlocul gradinii, de un cauciuc aruncat probabil cu un scop, sau de un furtun pentru udat a carui culoare nu se asorteaza cu verdele decorului.

 

Prima oprire a fost la un muzeu - Iwajuku, construit in stil modern in varful unei coline pe marginea unui lac. Tematica acestui muzeu este perioada preistorica din istoria Japoniei: numai varfuri de sageti, vase, sulite, ciocane, precum si un obiect neindentificat prezentat in imaginea alaturata. Puneti-va la incercare imaginatia... Atractia muzeului a fost totusi scheletul unui mamut adus din Siberia, bineinteles completat, cu care ne-am facut o multime de poze.

 

Aici am servit un pranz la pachet pus la dispozitie de organizatorii excursiei, dupa care am plecat imediat spre vechea mina de cupru de la Ashio.

 

Acest loc are o istorie controversata. De aici se extragea cupru din vremuri de demult, dar incepand de undeva din jurul anului 1800, cand a fost construita o fabrica de procesare a cuprului in adevaratul sens al cuvantului, au aparut semne acute de poluare: pe muntii inconjuratori au incetat sa mai creasca pomi, iar cei existenti au inceput sa se usuce. Concomitent cu degradarea padurii a fost afectat si solul, acesta alunecand in urma ploilor. Raul de la poalele muntilor a fost si el infestat, scazand productivitatea fermelor si pescariilor instalate pe acest rau. In jurul anilor 1890-1910 un japonez pe nume Tanaka Shozo, locuitor al acestei zone si ajuns deputat (sau ceva asemanator), a initiat o campanie de oprire a productiei acestei mine. A sfarsit prin a fi declarat nebun si a murit in 1913 fara sa-si vada visul implinit. Totusi productia la aceasta fabrica a fost oprita in jurul anului 1978, dar foarte tarziu. De cativa ani buni se fac eforturi uriase pentru a restaura echilibrul natural in aceasta zona, lucru care necesita, pe langa un timp indelungat si un enorm efort financiar. Pentru mai multe informatii in legatura cu aceasta tema, verificati acest link.

 

Gustand la aceata mina putin frig de munte, am coborat in altitudine spre locul unde aveam sa petrecem doua nopti: Ohyasan.

 

O petrecere in stil japonez (fursecuri, bere, suc si multa galagie) si o baie fierbinte traditionala intr-un stil nativ au fost preludiul unui somn profund justificat de oboseala acumulata in aceasta zi.

 

Ziua cea de-a doua a fost rezervata vizitarii unei zone foarte cunoscute si apreciate in Japonia: muntele Nikko. Acesta este caracterizat prin doua aspecte: unul fiind frumusetea deosebita a peisajului natural, iar cel de-al doilea faptul ca acest munte a fost din stravechi timpuri un important centru religios, in acest sens regasindu-se o multime de temple vechi.

 

Intr-adevar, in ciuda faptului ca ploaia nu se mai oprea, am putut remarca frumusetea acestei zone: cascada Kegon - una dintre cele mai mari cascade din Japonia (si va pot spune ca au destule) al carei punct de observare a fost ales si amenajat de ingeniozitatea caracteristica japonezilor; Senjogohara Moor - o vale plata intre munti, de-a lungul careia cand privesti iti imaginezi batalii intre armate de samurai; precum si cel mai important Toshogu Shrine - un monument religios inchinat celui mai faimos dintre shoguni, Tokugawa Ieyashu. Sunt multe de povestit despre acest loc, dar scopul acestui articol este altul. Mai multe detalii puteti citi, insa, aici.

 

Cea de-a doua seara s-a incheiat, asemanator cu prima: printr-o mica petrecere. Datorita faptului ca am umblat toata ziua prin ploaie si nu a avut cu ce sa-si usuce parul lung, uneia dintre fete - Tao (Vietnam) i s-a facut rau si a fost necesar sa o ducem la doctor. Din fericire a fost in regula si si-a revenit pana a doua zi, cu toate ca, personal, am fost putin ingrijorat.

 

A doua zi, de dimineata ne-au dus sa observam felul in care se desfasoara lucrarile silvice in Japonia. La inceput neinteresat de tema, am descoperit totusi cateva aspecte ce merita precizate aici. Unul dintre ele este ca au o anumita logica in aceasta privinta, fiind astfel clar stabilit ce copaci se pot taia si cand, pentru a pastra echilibrul natural. O alta surpriza pentru mine a fost aceea sa remarc ca, “in tabara de padurari” cel mai tanar angajat avean numai 48 de ani - de aceeasi varsta cu tatal meu. Va imaginati o persoana la 55-60 de ani catarandu-se mai sprinten decat as putea eu intr-un copac? Eu am vazut asa ceva! Ar trebui sa meditati putin la acest lucru si sa incepeti sa mancati mai mult orez...

 

In Japonia, silvicultura cuprinde si cresterea lichenilor si a ciupercilor, astfel am observat cum se poate face acest lucru eficient. Daca va intereseaza domeniul trimiteti-mi un e-mail, pentru ca pe langa explicatiile aferente am primit si documentatii scrise, cu care nu as vrea sa plictisesc acest articol.

 

Dupa ce am servit pranzul la Ohyasan (trebuie sa fac o paranteza si sa spun ca mi se facuse lehamite sa tot mananc timp de 3 zile numai mancare specifica japoneza: orez, licheni, alge, soia si homari) am plecat inapoi spre Tokyo.

 

Pe drumul de intoarcere am facut o ultima oprire la scoala Takasaki pentru handicapati si retardati mintal. Iar am avut cateva surprize, fiind o cladire construita numai din lemn - un adevara monument arhitectural, care era de 1000 de ori mai aratos si echipat decat oricare dintre liceele pe care le-am vazut eu in Romania. Avea chiar si atelier de tamplarie, olarie si croitorie, unde copiii invatau anumite meserii. Obiectele fabricate erau trimise apoi spre vanzare, pentru obtinerea de fonduri suplimentare. Ulterior chiar am gasit intr-un magazin in Tokyo astfel de obiecte.

 

Cu toate ca toata dimineata si dupa-amiaza fusese o vreme frumoasa cu soare, aproape de sosirea in Fuchu a inceput o ploaie puternica. Am avut noroc ca aceasta s-a gandit sa faca o pauza si am reusit sa ajung relativ bine in Koganei cu bicicleta...

 

Cateva imagini facute in aceasta excursie puteti gasi in sectiunea de poze. Totodata, am publicat deja un articol complex despre Toshogu Shrine, o minune a culturii japoneze, declarata mostenire a omenirii...

 

 

[Bogdan's World] [Imagini] [Jurnal] [Cultura si Istorie] [Stiinta si Tehnica] [Legaturi] [Romani in Japonia] [Guestbook] [Contact]

 

Bogdan Lazar - Copyright 2003-2009 - Termeni si conditii de utilizare