online din 17.10.2003

ultima actualizare 28.10.2009

Promovez

Royalty Free Images

Statistici site

Iunie 2004

Vizitatori: 2.244

Afisari: 7.498

 

 

 

Restaurantul romanesc DARIE (29 noiembrie 2003)

Seara de sambata, 29 noiembrie 2003, am petrecut-o, spre bucuria mea, intr-o atmosfera aproape romaneasca. Mochizuki-sensei, profesorul conducator al laboratorului in care suntem incadrati, ne-a invitat (impreuna cu sotia sa) pe Adina, Paul, Nuch si pe mine, la un restaurant romanesc in Tokyo, restaurant ce poarta denumirea “Darie”.

 

Nu sunt absolut sigur de urmatoarea afirmatie, dar cred ca acesta este singurul restaurant romanesc din Japonia (la acea data chiar eram convins de acest fapt, acum insa am aflat ca mai exista, dar nu in Tokyo - adaugat la 18 iulie 2004). Acum cativa ani, cat timp eram inca in tara, imi aduc aminte ca am vazut la televizor (probabil TVR-1) un scurt documentar despre un restaurant romanesc in centrul Tokyo. In urma acestei vizionari mi-a fost lasata impresia ca proprietarul este roman si ca ar trebui sa fie undeva chiar in centrul orasului Tokyo (pe atunci ma gandeam ca centrul unui oras este la fel de mare, sau mai bine zis - mic, ca al Timisorii, adica Piata Operei). In privinta primei impresii acum stiu ca m-am inselat sigur, dar cea de-a doua este destul de aproape de realitate.

 

Restaurantul romanesc Darie este situat in cartierul Ghinza, din cercul central al orasului Tokyo, delimitat de faimoasa linie de tren Yamanote. Ghinza este cel mai scump cartier din Tokyo. Denumirea acestuia provine din cuvintele ghin si za, care inseamna “loc”, respectiv “bani”, deci se poate traduce prin “locul banilor”. In perioada Edo, aici si-a stabilit cartierul general al ghildei de comert Za - infiintata initial in perioada Kamakura cu obiectivul de a importa monede chinezesti.

 

Intr-adevar preturile sunt foarte piperate, chiar pentru un japonez cu o pozitie sociala foarte buna. Un meniu pentru o persoana ajunge la 3.000yeni (aprox. 27$), iar daca mai vrei sa bei si o sticla de vin romanesc mai platesti inca o data atat. Din pacate insa, nu au bere romaneasca, pentru ca mi-ar fi facut placere sa gust putin “Timisoreana”, iar daca nu, macar un “Ursus”.

 

Timp de 20 de ani, proprietarul acestui restaurant este o doamna japoneza, acum foarte batrana, iar individul pe care l-am vazut la televizor a fost fostul bucatar. Ideea deschiderii acestui restaurant i-a venit dupa o vizita la Brasov. De atunci a fost de multe ori in Romania, iar fiica sa se ocupa de importarea de obiecte artizanale si mancare specifica din Europa de est si centrala, impreuna cu sotul ei - o persoana foarte populara in Japonia la ora actuala, cel putin din cate am inteles de la profesorul Mochizuki.

 

Restaurantul este amplasat la subsolul unei cladiri inalte, iar din strada nu se vede decat o reclama luminoasa (pe care se observa o prima greseala - citez “Restaurantul Romanescu Darie”) si un fel de receptionist asezat teapan in fata scarilor inguste ce coboara spre incinta restaurantului. Un spatiu mic, inghesuit, amenajat in specific romanesc caracteristic zonei Brasovului, ofera un sentiment straniu de imbinare a doua lumi. La fel si mancarea - specifica romaneasca, dar servita in stil japonez - adica multe feluri de mancare pe multe farfurii sau castronase. De aici s-ar putea trage conculzia (dovedita de-a lungul secolelor de istorie) ca japonezii filtreaza totul inainte sa accepte anumite obiceiuri sau traditii externe. Spatiul stramt fara ferestre este caracteristic japonez, in special in Tokyo, unde fiecare palma de pamant are un pret exorbitant si este exploatata la maxim.

 

Intampinand asteptarile mele, am auzit glasuri romanesti in acest local. Din pacate nu am putut sa parasesc masa la care eram pentru a incerca un contact sau o discutie la care tanjeam. Nu pentru ca sa vrea sa critic anumite profesii, dar trebuie sa precizez ca, cu toate ca s-au perindat, in timp ce serveam masa, mai multe persoane ce vorbeau romaneste, majoritatea erau fete - dansatoare probabil care venisera impreuna cu japonezi. Un grup mai larg a parut a fi mai stilat, dar, din nou, erau numai romance si cativa straini (nu japonezi). Totodata am remarcat si prezenta catorva grupuri (mai exact spus - cupluri) indigene - japonezi sau straini, probabil de prin Europa.

 

Am mancat si baut bine, gustand din plin mancare si vin romanesc ce-mi trezeau vechi amintiri, intreaga cina durand aproximativ 3 ore, dupa care am plecat spre casa cu metroul. In drum spre casa, ne-am mai oprit totusi, la initiativa profesorului Mochizuki, in Shinjuku pentru a face o tura pe una din strazile “rau famate” din Tokyo, unde se spune ca poti gasi fete pentru o partida de sex (scuzati limbajul), cu scopul de a petrece ceva timp intr-un club de karaoke. Un local karaoke este total diferit aici fata de cum este in Romania. In primul rand sunt incaperi micute pentru 4 pana la 10 persoane, in care grupul canta ce vrea pentru prieteni. Aceasta elimina stresul care apare in momentul in care canti in fata unui public numeros, oferind ocazia persoanelor sa se simta mai in largul lor si sa-si de-a drumul la voce.

 

Oricum, as vrea sa precizez ca “rau famat” in Japonia are alta conotatie decat in Romania, deci sa nu va imaginati ca, mergand pe strada cineva se va lua de d-voastra (sa va agreseze), ca vreo “bagaboanda” o sa te ia de brat sa-ti propuna o aventura sexuala, ca o sa te trezesti cu un par in cap sau in pistol in coasta. Afacerile cu femei se fac mult mai discret - cel putin atat de discret incat eu sa nu prind inca “spilu’”, iar strazile sunt foarte luminate - pline de tineri, care par mult mai pasnici decat in Romania. Si mai presus de toate, tot pe la 5 minute trece cate o masina sau o patrula de politie.

 

Am insistat in acest articol pe 2 lucruri, unul fiind restaurantul romanesc Darie. Aceasta deoarece imi pare ca poate fi o oportunitate de afaceri pentru cineva care are banii sa investeasca. Daca cineva care citeste aceste randuri vrea si are posibilitatile financiare sa deschida un astfel de restaurant in Japonia, as vrea sa va spun ca ma puteti contacta fara nici o ezitare pentru informatii suplimentare sau poate chiar ceva contacte.

 

Al doilea aspect, atins totusi doar sumar, a venit la cerinta prietenilor mei de acasa, foarte multi intrebandu-ma despre cum este viata de noapte in Japonia. Cu toate ca aici sunt prezentate doar cateva idei in cateva fraze, poate ca pe viitor voi aduna mai multa experienta si informatii in acest domeniu pentru a scrie un articol referitor...

 

 

[Bogdan's World] [Imagini] [Jurnal] [Cultura si Istorie] [Stiinta si Tehnica] [Legaturi] [Romani in Japonia] [Guestbook] [Contact]

 

Bogdan Lazar - Copyright 2003-2009 - Termeni si conditii de utilizare