online din 17.10.2003

ultima actualizare 29.10.2009

Promovez

Royalty Free Images

Statistici site

Septembrie 2009

Vizitatori: 2.244

Afisari: 7.498

 

 

Sarbatori fericite !!! (24 decembrie 2003 - 6 ianuarie 2004)

Sunt multe aspecte, cand vine vorba de o decizie pe care nu le poti anticipa dinainte. Cand am ales sa vin in Japonia am ales necunoscutul, si necunoscut am primit. Ma asteptam la singuratate si singur sunt. La fel cum au fost precedentele luni, asa a fost si perioada sarbatorilor de iarna, nimic special, cuprinzandu-ma cu frigul si intunecimea singuratatii. Am mai intrezarit, din cand in cand in aceasta perioada, cateva oaze de lumina in lunga noapte, iar pe aceste aspecte am sa insist in fila de jurnal.

 

Pe 24 decembrie 2003, in ajunul Craciunului, am fost la o biserica ortodoxa in centrul Tokyo, ce poarta denumirea de Nikolai-do. Aflata sub tutela bisericii ruse, mi-a oferit putina alinare, caci atat interiorul cat si exteriorul erau asemenea cu o biserica, sau mai bine spus catedrala de la noi. M-a surprins din nou acel sentiment ciudat care te patrunde cand pasesti intr-un lacas sfant, sentiment pe care nici o vizita la templele din Japonia nu a putut sa-l genereze. Cele cateva secunde, in care gandurile mele au fost in comuniune cu D-zeu, nu au facut altceva decat sa accentueze sentimentul de singuratate, ce-mi strapunge inima de cand sunt aici.

 

Paul si Nuch au plecat in aceasta zi in Tailanda pana in 3 ianurie 2004, si am ramas astfel si fara posibilii parteneri de suferinta de aici. Cum scoala intrase si ea in vacanta, in sensul ca nu mai aveam ore, am incercat sa-mi umplu timpul liber concentrandu-ma asupra paginii de internet, in aceasta perioada publicand aproape zilnic cate ceva nou. Dar utilizatorii de internet, deci implicit si vizitatorii paginii mele, obisnuiesc sa-si petreaca sarbatorile cu familia sau cu prietenii, nu navigand pe internet. Deci cei din urma imputinandu-se simtitor, mi-a scazut si mie moralul, dovedindu-mi-se desertaciunea incercarilor mele.

 

Intalnirile cu alti prieteni, telefoanele si e-mailurile de acasa, vizionarea catorva filme pe un PlayStation 2 imprumutat de la Paul, discutiile cu Adina si cititul au reusit sa-mi umple timpul liber, dar nu golul dinauntru.

 

In noaptea de revelion am reusit sa organizez ceva ce in mintea mea avea sanse de reusita egale cu 5%. Binenteles ca nu este numai meritul meu pentru aceasta, dar am invatat sa nu subestimez puterea muzicii. Am reusit sa organizam aici un chef a la Romania !!! Sau cel putin foarte asemanator, iau eu am fost DJ-ul. Poate pentru d-voastra nu este un lucru asa de important, o asa mare realizare, dar eu cred ca este dificil, daca nu imposibil, de organizat asa ceva aici. Japonezii, in general, nu agreeaza asemenea lucruri, iar studentii straini, colegi cu mine... ar trebui sa va imaginati ca sunt probabil unii dintre cei mai buni din universitatile lor, si ca nu stiu prea multe despre distractii si chefuri. Oricum, am impresia ca a fost ceva special pentru toata lumea, pentru ca multa vreme dupa aceasta se vorbea in continuare de petrecere.

 

Inconjurat de muzica, care reuseste sa-mi atinga niste corzi sensibile, a caror existenta mintea mea de inginer inca nu a explicat-o, am uitat de toate necazurile si de singuratarea care este peste tot in jurul meu. Am fost iar eu...

 

...dar a trecut; magia acestui moment a trecut la fel de repede si de surprinzator pe cat a inceput. A ramas amintirea, asemenea unei mici stele pe un cer intunecat.

 

Zilele imediat urmatoare au trecut in graba. Intoarcerea lui Paul si Nuch a adus noi povesti despre o lume indepartata, iar apoi viata normala a reinceput: teme, scoala, laborator, micile cumparaturi si masa la cantina...

 

 

[Bogdan's World] [Imagini] [Jurnal] [Cultura si Istorie] [Stiinta si Tehnica] [Legaturi] [Romani in Japonia] [Guestbook] [Contact]

 

Bogdan Lazar - Copyright 2003-2009 - Termeni si conditii de utilizare