online din 17.10.2003

ultima actualizare 29.10.2009

Promovez

Royalty Free Images

Statistici site

Septembrie 2009

Vizitatori: 2.244

Afisari: 7.498

 

 

 

Shinjuku - prima impresie (5 octombrie 2003)

Duminica, 5 octombrie 2003, dupa ce ne-am odihnit sambata, am fost in prima "excursie" in Japonia. Paul si sotia sa tailandeza - Nuch - au inchiriat o masina si ne-au invitat, pe Adina, Rasuli (Afganistan) si pe mine in Shinjuku - centrul comercial al orasului Tokyo.

Am plecat in jurul orei 12 din Koganei, iar drumul a durat in jur de ora, mai mult decat asteptarile din cauza traficului. Pe masura ce ne apropiam de tinta, cladirile cresteau in inaltime si strazile se largeau, dar oarecum proportia dintre acestea se mentinea...

In Shinjuku a trebuit sa stam la coada pentru a intra intr-o parcare-cladire. Nu am prins loc decat pe acoperis (la ultimul etaj, cred ca nivelul 4).

In general Shinjuku este unul dintre cele mai populare si aglomerate cartiere ale orasului Tokyo. Circulatia masinilor este oprita pe cateva strazi in zona comerciala pe timp de weekend, iar bulevardele sunt asaltate de o puzderie de clienti. Zona in care ne-am plimbat noi este plina de magazine, iar ici pe colo exista restaurante sau fast-food-uri pentru a satisface si nevoile energetice ale milioanelor de clientii. Poti gasi in aceste magazine orice - de la incaltaminte, haine, bijuterii, parfumuri pana la electronice, calculatoare, camere digitale, telefoane etc.

Cum am ajuns la perioada pranzului, prima oprire a fost la un restaurant cu specific tailandez la recomandarea, binenteles, a lui Nuch. O arhitectura orientala caracterizeaza atmosfera acestui restaurant (vezi paginile cu poze - data de 5 octombrie 2003, poza facuta in sala de asteptare a restaurantului). Pe langa aceasta, un alt specific este faptul ca platesti 1000 yeni (aproape 10$) si poti manca oricat la alegere din bufetul pus la dispozitie. Bauturile insa se platesc separat.

Nu stiu daca stiati, dar se spune ca mancarea tailandeza se spune ca este cea mai iute din lume (mai iute decat cea mexicana), si ca mancarea servita in restaurantele cu specific tailandez din intreaga lume nu este chiar asa de condimentata pe cat o mananca la ei in tara.  Eu mananc iute de fiecare data cand am ocazia, dar de data asta... mi-au dat lacrimile...

Cu burta plina si cu o sete nepotolita de berea pe care am baut-o am plecat la cumparaturi...

Deoarece eram curios de preturi la calculatoare si laptopuri, am intrat intr-un magazin de electronice. Preturile  sunt comparabile cu ale noastre. Estimam ca ar trebui sa fie mai mici cu 15% din cauza TVA-ului mult mai mic la ei - 5%, fata de 19% la noi in tara). O deosebire majora consta insa in faptul ca aici poti gasi ultimele bijuterii in domeniul tehnologiei, iar sistemele depasite (care la noi inca se cumpara) sunt de obicei la reducere, sau scoase complect din magazine.

Pentru a nu plati taxa de parcare, Nuch si Paul a trebuit sa cumpere ceva din magazinul care detinea parcarea (Isetan), asa ca am profitat de ocazie si am dat o raita prin raionul pentru femei (incaltaminte, haine, cosmetice) si bijuterii. As vrea sa fac remarcate doua aspecte ce mi s-au parut interesante la acea data. In raionul de bijuterii rareori gasesti articole din argint, majoritatea fiind din aur, aur alb si platina, ultimele doua gasindu-se foarte greu la noi in tara. Deasemenea, raionul de cosmetice pentru femei este de vis... Imaginati-va o sala imensa, alba, cu o multime de pulturi cu scaune imprejur unde sunt expuse o multitudine de farduri, rujuri, creme etc (enumerand trei, mi s-a terminat vocabularul in acest domeniu); la fiecare pult, una sau mai multe japoneze te imbie sa incerci diferite culori, diferite marci, te aranjeaza si te dichiseste pana cand spui ca ai gasit culoarea perfecta si scoti portofelul... Cred ca este paradisul oricarei femei, nu? Adina si Nuch au profitat de acest lucru pentru a se "aranja", iar Paul si Rasuli au incercat si ei sa vada cum le sta....

Apropiindu-se seara (in Japonia, in aceasta perioada a anului se intuneca pe la ora 18) am plecat pentru a avea timp sa restituim masina. Drumul spre Koganei cu masina a fost la fel de obositor ca la venire, lasandu-mi impresia ca este mult mai confortabil sa calatoresti cu trenul (mai rapid si cu mai putina bataie de cap).

Pe parcursul acestei incursiuni am facut cateva poze, dar cu aparatul Adinei, pentru ca pe al meu l-am uitat acasa. Cred ca puteti gasi cateva imagini in sectiunea albumului.

 

 

[Bogdan's World] [Imagini] [Jurnal] [Cultura si Istorie] [Stiinta si Tehnica] [Legaturi] [Romani in Japonia] [Guestbook] [Contact]

 

Bogdan Lazar - Copyright 2003-2009 - Termeni si conditii de utilizare