online din 17.10.2003

ultima actualizare 01.11.2009

Promovez

Royalty Free Images

Statistici site

Octombrie 2009

Vizitatori: 2.828

Afisari: 6.709

 

 

 

Sosirea in Japonia (2-4 octombrie 2003)

"Abia acum incep sa-mi dau seama ca am luat-o pe un drum fara intoarcere spre necunoscut..." notam in agenda mea pe 2 octombrie 2003 dupa 4 ore din 11 petrecute in avion pe ruta Viena-Tokyo.

Primul contact cu civilizatia japoneza l-am avut chiar in avion, cand ne-au servit o cutie cu ceva uscat in ea, in care apoi o stewardesa a turnat apa fierbinte. Toate instructiunile de pe cutie erau pentru mine scrise cu hieroglife - nici un strop de engleza sau alta limba. Dupa 3 minute s-a format un fel de supa cu un fel de taitei, ciudata la gust...

Din aeroportul din Tokyo (Narita Airport) am luat un tren express spre Shinjuku (centru comercial al orasului Tokyo), calatorie care a durat mai bine de o ora la o viteza ce depasea 100 km/ora si cu doar doua opriri. In Shinjuku ne astepta Robert - un ceh, asistent al prof. Mochizuki (a se citi Mocizuki) - de unde am luat un alt tren spre Koganei, calatorie a carei durata o estimez la 25-30 minute.

Cand am coborat in Higashi Koganei (in traducere Koganei Est), la aproximativ ora 10 dimineata - ora Japoniei, intr-o zi de vineri, am inceput sa percep primele imagini reale despre aceasta civilizatie, caci din tren nu se puteau zari decat cateva strafulgerari vazute parca de undeva din spatele cortinei.

In graba, cu o multime de bagaje dupa noi, vizualizam aspecte care in numai cateva zile imi vor parea naturale: stradute inguste, case mici inconjurate de verdeata, magazine direct pe marginea acestor strazi si surprinzator de multi oameni pe bicicleta (femei, copii, tineri, batrani, precum si persoane imbracate la costum - nu prea pusca cu imaginea unei Japonii super-sofisticate si industrializate pe care o aveam implantata in subconstient).

La camin (Kogeni International House) totul era pregatit: procesele de primire, instructiuni, regulamente etc. Cazarea a durat maxim jumatate de ora, dupa care a trebuit - cu toate ca erau mai bine de 24 de ore de cand nu mai dormisem - sa mergem la laborator sa-l cunoastem pe prof. Mochizuki si restul studentilor din laborator, sa ni se faca turul campusului, sa facem primele cumparaturi, sa asitam - spre seara - la o intalnire formala cu toti membrii laboratorului (la care era cat pe ce sa adorm), iar apoi sa luam cina cu profu' la un restaurant cu specific japonez.

Intre toate aceste evenimente, petrecute in graba, am intalnit un roman - Paul Grangure - din Lugoj, care terminase si el facultatea la Timisoara, a facut parte din prima tura (cred, s-ar putea sa ma insel) de studenti plecati in Japonia de la universitatea noastra si s-a intors aici printr-un program de cercetare pentru 2 ani. Laboratorul unde este incadrat (electroeroziune) este vis-a-vis de al meu.

In sfarsit, dupa ce s-au strans aproape 36 de ore de nesomn, am pus si noi capul pe perina... insa surprizele vor continua in zilele urmatoare...
 

 

 

[Bogdan's World] [Imagini] [Jurnal] [Cultura si Istorie] [Stiinta si Tehnica] [Legaturi] [Romani in Japonia] [Guestbook] [Contact]

 

Bogdan Lazar - Copyright 2003-2009 - Termeni si conditii de utilizare